Agresiunea ruseasca

'Cateva zile se misca pamantul!' La 28 iunie 1940, Basarabia si partea de nord a Bucovinei au fost ocupate de Armata rosie, ca urmare a notei ultimative a guvernului sovietic din 26-27 iunie 1940, si a rusinoasei cedari de catre Romania. In urma refuzului autoritatilor rusesti de a li permite refugierea in tara-mama, romanii din raionul Hliboca, situat aproape de noua granita au cazut in capcana intinsa de NKVD, si s-au hotarat sa plece cu totii in Tara. La 1 aprile 1941, un grup de peste 16 mii de bucovineni, batrani, barbati, dar si femei sau copii din Patrautii de sus si Patrautii de jos, Cupca, Suceveni, Priscareni, Carapciuc sau Iordanesti, au pornit - cu icoane, prapuri si cruce din cetina - prin padurea Camencii spre Fantana Alba. Aproape de noua frontiera, la Varnita, satul Fantana Alba, granicerii sovietici ii asteptau ascunsi in padure; au tras din plin, incontinuu, secerand mii de vieti; supravietuitorii au fost urmariti de cavaleristi si spintecati cu sabia, unul cate unul. Putini au scapat atunci. In final, i-au aruncat pe toti, batrani, femei, copii, sugari - vii, morti sau muribunzi - in gropi comune. Doua zile si doua nopti s-a miscat pamantul in acele gropi. La cateva sapatamini, in noaptea de 12/13 Iunie 1941, peste 13.000 de familii de romani au fost ridicate din casele lor si deportate in Siberia si Kazahstan. De-abia in anul 2000 autoritatile ucrainiene au ingaduit primul parastas pentru odihna miilor de romani care n-au dorit nimic altceva decat sa traiasca liberi in Romania. Comemorarea victimelor de la Fântâna-Albă 1 aprilie, 2007 În pădurea Varnița, pulbere așezată peste durere Auzim adesea discursuri spumoase la posturile de televiziune, politicieni de mucava se dau bravi români, din patru în patru ani se strâng voturi în numele unei Românii Mari, Bucovina devine un brand de țară sau o carte de vizită pentru cancelariile de la Bruxelles și totuși…la marile sărbători din nordul Bucovinei, românii își plâng singuri rănile. România s-a spălat pasămite pe mâini de ’’morbul’’ istoriei,și-a îndeplinit obligația firească, înființând un consulat la Cernăuți, altul la Odessa sau mai cine știe pe unde, diplomații nu au decât să fie buni români și basta și să reprezinte Guvernul și dragostea frățească a celor 22 de miloane de români din țară,( sau cât Doamne or mai fi rămas?) așa că ideea de românism se cântărește azi doar cu greutăți ’’cumpătate’’, iar abandonul îmbrăcat în haină de catifea se instaleză în străfundurile istoriei. Românul de modă nouă trebuie să-ți măsoare înțelept și cuvintele și sentimentele și banii…   »» continuare Masacrul de la Fântâna albă de Paul Goma, (18 septembrie 2004) (preluat cu permisiunea autorului de pe "Paul Goma | Sit Webistic" ) Varnita, o tristă amintire de Ion CREŢU, corespondent Cernăuți |01.04.2005| Crai nou nr. 3889 :: Vineri, 01 Aprilie 2005 Domnul Gheorghe Mihailiuc, profesor pensionar, cu o vechime de muncă de peste 50 de ani, este unul dintre supraviețuitorii, astăzi în viață, ai măcelului de la 1 aprilie 1941 din pădurea Varnița de lângă satul Fântâna Albă. Născut la 13 martie 1925 la Trestiana, județul Storojineț (astăzi Dimca, raionul Hliboca), în acea zi neagră pentru românii nord-bucovineni, abia trecuse de 16 ani. Dar dorul de libertate nu l-a oprit să pornească, împreună cu fratele Nicolae (Culuță), numai cu trei ani mai în vârstă, spre Patria-mamă. Însă nu le-a fost dat să ajungă. În iadul de lângă graniță, dezlănțuit de focul năprasnic de mitralieră al călăilor bolșevici, l-a despărțit de fratele drag. Timp de 12 ani n-a știut nimic despre Nicolae, care, rănit, a fost dus tocmai în regiunea Sverdlovsk, din munții Ural. Abia după moartea odiosului Stalin el a scăpat din lagăr, dar fără dreptul de a se întoarce la baștină. A plecat în Basarabia, undeva lângă Anenii Noi, unde, în urma suferințelor prin care trecuse în fundul Rusiei, peste 8 ani s-a stins din viață. Prof. Gheorghe Mihailiuc, învinovățit de naționalism românesc, a fost purtat timp de jumătate de secol dintr-o școală în alta, hărțuit, acuzat de lipsă de devotament pentru Uniunea Sovietică, însă nici prigoana, nici teroarea la care a fost supus nu l-au frânt. Și astăzi, la frumoasa vârstă de 80 de ani, el a rămas cu fruntea sus. De aceasta ne putem convinge o dată în plus citind cartea sa de poezie și proză, "Dincolo de cuvintele rostite", apărută la Editura obștească "Vivacitas" (Hliboca, 2004), din care prezentăm isto-risirea de mai jos.   »» continuare Romanii de langa noi - 1941 - Un aprilie insangerat: Masacrul de la Fântâna Albă Laurentiu Dragomir , Curierul Romanesc, Nr. 4 (207) April 2004 Ranile sângeroase produse la începutul celui de-al doilea razboi mondial pentru românii din Bucovina ocupata nu dau semne ca s-ar cicatriza nici dupa trecerea a mai bine de sase decenii. Dupa ocuparea Bucovinei de catre sovietici la 28 iunie 1940, s-a dezlantuit întregul aparat de represiune comunist împotriva populatiei românesti bastinase. Astfel, în mai putin de o jumatate de an, viata a devenit insuportabila: oamenii erau ridicati în toiul noptii si deportati,taranilor li se impuneau tot felul de biruri si dari catre stat, astfel încât singura solutie era refugiul în România ciuntita dar libera de comunism ! A început, astfel, un exod în masa al românilor care nu a putut fi stavilit de autoritatile sovietice decât prin adevarate maceluri, cum ar fi cel de la Lunca pe Prut, din noaptea de 6-7 februarie 1941, în urma caruia au murit aproape 300 de oameni, care au fost aruncati în trei mari gropi comune în apropierea Prutului. La revenirea autoritatilor române în iulie 1941, nu s-a mai gasit decât o singura groapa cu 107 persoane, care au fost reînhumate în cimitirul satului Mahala ale caror siruri de cruci din piatra se vad si astazi.   »» continuare Martirii de la Fântâna Albă si falsificatorii istoriei Asymetria În cei nici zece ani de când Ucraina a devenit în mod instantaneu stat independent, ideologii nationalismului ucrainean de prin partile locului caută cu înfrigurare să aplice istoriei tinutului nostru, în special din ultimul secol al mileniului trecut, interpretări cât mai coordonate si cât mai plauzibile (din punctul lor de vedere), încercând sa împace si să fructifice vechile poncife ale istoriografiei sovietice despre «eliberarea» Nordului Bucovinei cu imperativele reiesinde dintr-o cu totul alta situatie, adica din cea existenta acum. Si cu cât mai insistente au fost aceste căutari, cu atât mai surpinzătoare au fost rezultatele, reusindu-se doar pe parcursul câtorva ani sa se aplice, fata de unele si aceleasi momente-cheie ale istoriei Bucovinei, «grile» total opuse, afirmându-se initial ca perioada de stapânire sovietică ar fi fost o perioada de ocupatie, pentru ca mai târziu sa se spuna ca aceasta n-a fost decât una de ... statalitate ucraineană. Anume în baza acestei «conceptii» majoritatea institutiilor de stat si celor publice din regiunea Cernauti i-au sărbătorit jubileele de 60 de ani de la constituirea lor. Si mai radical s-a schimbat «viziunea» acestor ideologi asupra unor asemenea evenimente tragice, si încă sângerânde în sufletele românilor de pretutindeni, ca masacrele de la Lunca si Fântâna Albă. Bunăoară, s-a ajuns până acolo ca să se afirme în presa ucraineană din Cernauti că uciderea în masă a românilor la Lunca în noaptea de 7 spre 8 februarie 1941 nu ar fi fost decât «o fapt de eroism a grănicerilor ucraineni (!) care, fiind putini la număr, au făcut fată unui grup înarmat (!) foarte numeros de români care au încercat să atace granita de stat...». Speram atunci că ar fi fost vorba doar de un act accidental, fiindca nu ne puteam imagina ca memoria atâtor victime nevinovate ale unui regim criminal ar putea fi terfelit într-un mod atât de păgân si las. Dar, după câte se vede, ne-am înselat amarnic, fiindcă, iată, acum a venit si rândul martirilor de la Fântâna Albă să fie batjocoriti si mai mârsav, ei fiind numii de ziarul «Ceas» drept «provocatori», «fascisti» si «ageni ai sigurantei române», ceea ce n-a cutezat să facă nici fostul KGB sovietic. Într-un articol intitulat chiar «Provocarea de la frontiera românească» (numărul din 22 iunie 2001, 25), semnat de redactorul sef al acestei publicaii - P. Kobevko si oferit cititorilor sub înspimântătoarea rubrică de «SEPARATISM»!   »» continuare