Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tau liber de mâine,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Pentru sângele neamului tau curs prin șanțuri,
pentru cântecul tau țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau, pus în lanțuri,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Nu pentru mânia scrâșnită’n masele,
ci ca s’aduni chiuind pe tăpșane
o claie de cer și-o caciulă de stele,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Așa, ca sa bei libertatea din ciuturi
și’n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
și zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Așa, ca să-ți pui tot sărutul fierbinte,
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobote-ti ies înainte,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Ridică-te Gheorghe pe lanțuri si funii!
Ridică-te Ioane pe sfinte ciolane!
Și sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!...
Radu Gyr, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
|
