
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tau liber de mâine, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Pentru sângele neamului tau curs prin șanțuri, pentru cântecul tau țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tau, pus în lanțuri, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Nu pentru mânia scrâșnită’n masele, ci ca s’aduni chiuind pe tăpșane o claie de cer și-o caciulă de stele, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Așa, ca sa bei libertatea din ciuturi și’n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Așa, ca să-ți pui tot sărutul fierbinte, pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobote-ti ies înainte, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Ridică-te Gheorghe pe lanțuri si funii! Ridică-te Ioane pe sfinte ciolane! Și sus, ca lumina din urma furtunii, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!...
Radu Gyr, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! |