«« inapoi  | Represiunea din 13 iunie 1990 "S-a procedat de o maniera foarte, foarte civilizata". Ion Iliescu, ex-presedinte al Romaniei Sedinta de Guvern din 11 iunie 1990, prezidata de Iliescu, a decis curatarea Pietei Universitatii. La aceasta sedinta au participat: Ion Iliescu, Petre Roman, gen. Chitac, Gheorghe Robu, Victor Stanculescu, gen. Diamandescu, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu. In aceeasi zi, Petre Roman, prim-ministru al Romaniei, i-a cerut ministrului de interne, gen Chitac, evacuarea Pietei, iar procurorului general al Romaniei, Gheorghe Robu, sa redacteze un comunicat prin care sa ceara guvernului sa ia masuri pentru evacuare. Gen. Diamandescu a fost cel care a intocmit planul de atac. Petre Roman il va insarcina pe N.S.Dumitru, vice-presedinte FSN, cu mobilizarea muncitorilor pentru ziua de 13 iunie. In seara de 12 iunie 1990, generalul Mihai Chitac a intocmit un plan si a dat ordin ca fortele de ordine sa elibereze Piata Universitatii. In noaptea de 12-13 iunie, in Piata se aflau cam 250 de oameni, inclusiv grevistii foamei, grupati in fata Teatrului National; pe la ora 2 dimineata, "Alianta poporului" si-a strans instalatiile de sonorizare si generatorul electric, proprietate a Ligii Studentilor, si s-a retras din Piata. Dupa o ora, aproximativ 1480 de politisti - sub comanda gen. Chitac (ministru de Interne) si gen. Corneliu Diamandescu (sef al IGP), au inconjurat zona pe la Rosetti, Luceafarul, Biserica Enei, Batiste, Dalles, interzicand accesul in incinta; la 4 dimineata au inceput "curatarea zonei", cu o deosebita brutalitate si violenta. Sunt arestate 262 de persoane - duse Jilava sau in arestul Politiei sau la Scoala Magurele (UM 0575), iar ranitii la spital - care vor fi eliberate in dupa-amiaza zilei de 13 iunie. Printre arestati se numarau si studenti de la Arhitectura care lucrau, ca de obicei, la proiectele de sfarsit de an, cu termen de predare pe 13 iunie; indignati de abuzurile politiei, ei au aruncat in Piata cateva hartii pe care scrisesera: " asta e teroare", "nu faceti bine", etc.; drept urmare, politistii au spart usile Institutului, arestandu-i si ducandu-i cu dubele la Magurele. Impresionante forte de politie au tinut Piata incercuita si dupa "curatarea" acesteia. Desi piata era libera, pe la orele 11,30 a aparut o coloana masiva de cateva sute de muncitori de la IMGB, agitati, violenti, agresivi, urland: "IMGB face ordine". Aparitia lor nu a facut decat sa incinga spiritele printre oamenii care deja se adunau din ce in ce mai multi, indignati de tot ce se intamplase. Ocrotiti de politie, muncitorii au inceput sa sparga geamurile Institutului de Arhitectura, sa bata studentii si persoanele care se adunasera in zona in numar din ce in ce mai mare, comasate in spatiul delimitat de Universitate, Arhitectura si Biserica Enei. Dupa orele 12,30, actiunea se concentreaza pe strada Enei, in fata Fondului Plastic; politistii vor incepe sa bata cativa demonstranti pe care ii urca intr-o duba; manifestantii au decis sa rastoarne duba si sa-i elibereze. Incepe apoi confruntarea directa intre scutieri si manifestanti; se arunca cu pietre scoase din caldaram, scutierii si demonstrantii se fugaresc pierzand si castigand teren alternativ, ca la Intifada; mai tarziu, se confectioneaza molotoave din sticle rechizitionate de la restaurantele din zona si cu materia prima din rezervoarele autoturismelor parcate in zona. Un autobuz MI - din cele care incercuiau piata (goale) - care blocase strada Enei, a luat foc, scutierii s-au retras, iar manifestantii au dat navala, pe langa autobuzul incendiat, ocupand Piata si cerand eliberarea arestatilor. Politia si scutierii au disparuit ca prin farmec, lasand pe terenul de lupta toate autobuzele goale care inconjurau intreaga piata. In timp ce manifestantii sarbatoreau victoria reocuparii terenului si cereau eliberarea arestatilor, un grup compact de barbati solizi, tuciurii, imbracati cu camasi albe, devastau sistematic toate autobuzele din piata dandu-le foc; spre mirarea tuturor, ele nu explodau, semn ca rezervoarele de benzina fusesera golite; mai inainte, niste tinerii sparsesera geamurile. Gheorghe Diamandescu, seful IGP, ii raporta ministrului Chitac "am dat foc autobuzelor, conform intelegerii". Pe la orele 16-17, Marian Munteanu - care fusese invitat de dimineata la o discutie la politie - deschide balconul Universitatii, facand apeluri repetate la calm si nonviolenta; dar manifestantii formeaza o coloana care se deplaseaza catre sediile Politiei si ale MI, pentru eliberarea arestatilor; cand primele randuri au ajuns acolo, sediul Politiei era pustiu si ardea deja de mult; zidurile celor 2 camere care ardeau erau deja inrosite; martori oculari povesteau cum vazusera de la orele 12-13 cum angajatii, civili sau in uniforma, paraseau cladirea. Incepe atacarea cladirii cu pietre si sticle incendiare. Dinspre cladirea MI sau/si Politie se trag primele focuri de arma. Mai tarziu, pe la 18- 19 au fost trase 7 focuri de arma, fiind impuscate mortal 2 persoane. Alt grup de manifestanti plecase catre sediul televiziunii pentru a cere prezentarea pe post a evenimentelor din acea zi. In cursul dupa-amiezii, fusesera citite la TV comunicate ale presedintelui si guvernului prin care era chemata lumea sa apere sediul, dat fiind ca forte ostile si violente il vor ataca. Sediul TV era deja incercuit de forte de politie, militari si TAB-uri; manifestantii stateau pe trotuarul opus, ferindu-se de orice provocari; mai multe persoane au intrat in curtea televiziunii, discutand pasnic cu soldatii. O delegatie de 10 persoane conduse de Ion Nemtiu, presedintele asociatiei "16-21 Decembrie" este acceptata sa discute cu Razvan Theodorescu; cand sa intre in cladire, un grup de 40-50 persoane, imbracate in salopete muncitoresti si inarmate cu ciomege, a inceput sa atace cladirea TV , indemnand si restul demonstrantilor sa-i urmeze. Persoane cu aspect ca si al incendiatorilor de autobuze incep sa sparga geamurile; cei care au intrat in cladire au fost batuti de politisti, scutieri si persoane civile inarmate cu bate, aflate in interiorul cladirii. Cand delegatii invitati la dialog si toti cei care intrasera odata cu ei, au inceput sa iasa afara batuti, s-a declansat violenta. Urmeaza atacul televiziunii, oricine putea intra, fara sa i se opuna rezistenta; a fost atacata o parte a cladirii care nu era esentiala pentru buna desfasurare a activitatii. La ora 20,30 din ordinul Ministerului Postelor si Telecomunicatiilor, emisiunea TV este intrerupta total. Violentele continua in interiorul cladirii - politisti, scutieri, civili; se intervine cu extinctoare pentru incendii, demonstrantii sunt tinuti la distanta cu furtunele cu apa; In final, apar parasutistii, care vor prelua paza obiectivului; martori oculari afirmau ca s-a tras in multime. Catre 1 noaptea, manifestantii fusesera imprastiati. In total, in noaptea de 13-14 iunie se pare ca au fost 7 morti, din care 3 impuscati in cap. In acea noapte, in Bucuresti au fost aduse, ca la revolutie, TAB-uri, in zona centrala; s-a tras in persoanele aflate pe strada. Trei oameni au fost impuscati mortal, din spate, (cu arma de calibrul 7,62 mm) in parculetul din spatele sediului Ministerului de Interne; s-a tras din sediul MI. Un tanar in varsta de 17 ani a fost impuscat tot in spate, la jumatatea distantei dintre Romarta Copiilor si Piata Universitatii Conform declaratiei colonelului Marcel Branza (ofiter de la unitatea de parasutisti din Buzau, care a facut parte in iunie 90 din trupele armatei detasate in Piata Universitatii), militarii au fost inarmati cu munitie de razboi si in noaptea de 13 spre 14 iunie 1990 s-au tras aproape 1500 de cartuse. «Am plecat din Buzau cu munitie de manevra, dar cand am ajuns in Bucuresti ni s-a dat munitie de razboi, ca urmare a informatiilor potrivit carora manifestantii ocupasera institutii ale statului si detineau arme si grenade de mana», a afirmat martorul, citat de Mediafax. (Ziua, Iliescu si cu Roman au ordonat mineriada, 10 iunie 2005 ) «« inapoi