|
|
| |

Din rănile si’nfrangerile noastre intindem punte noilor destine o punte de margean peste dezastre, s’o urce pașii lumii care vine.
Cu orișicare rană care doare, din orice răzvratire mai adâncă, am pus o za pe piepturi viitoare si-o spadă grea in maini ce nu sunt incă.
Iar dacă-am plâns, din lacrima măiastră va crește-o mângâiere de mătase pe care mâine unii au s’o lase la alte frunți ce cresc din fruntea noastră.
Iar dacă’n noaptea smârcului și-a roatei inchidem lanțuri, inima si rana, din dăruirea noastră subterană va crește pâine pentru foamea gloatei.
Radu Gyr, Ofranda | |
|
|
|
|
|
| |
 "... Amicul și aliatul meu, împăratul Rusiei, a alipit către împărăția sa Finlanda, Moldova, Ţara Românească și un ținut din Galiția. Nu sunt gelos de nimic ce s-ar întâmpla în bine acestei împărății"
(Napoleon, 3 decembrie 1809, Radu Rosetti, Actiunea politicii rusești în țările române. Povestită de organele oficiale franceze, Cartea Românească, 2002) | |
|
|
Poeme în catuse »» |
| |
Morminte dragi, lumina vie,
sporite ntr una an de an,
noi v auzim curgând sub glie,
ca un suvoi subpamântean!
Ati luminat cu jertfe sfinte
pamântul, pâna n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.
Radu Gyr, Imn mortilor ... »»
| |
|
|