|
|
| |

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tau liber de mâine, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Pentru sângele neamului tau curs prin șanțuri, pentru cântecul tau țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tau, pus în lanțuri, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Nu pentru mânia scrâșnită’n masele, ci ca s’aduni chiuind pe tăpșane o claie de cer și-o caciulă de stele, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Așa, ca sa bei libertatea din ciuturi și’n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Așa, ca să-ți pui tot sărutul fierbinte, pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobote-ti ies înainte, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Ridică-te Gheorghe pe lanțuri si funii! Ridică-te Ioane pe sfinte ciolane! Și sus, ca lumina din urma furtunii, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!...
Radu Gyr, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! | |
|
|
|
|
|
| |
 "... Amicul și aliatul meu, împăratul Rusiei, a alipit către împărăția sa Finlanda, Moldova, Ţara Românească și un ținut din Galiția. Nu sunt gelos de nimic ce s-ar întâmpla în bine acestei împărății"
(Napoleon, 3 decembrie 1809, Radu Rosetti, Actiunea politicii rusești în țările române. Povestită de organele oficiale franceze, Cartea Românească, 2002) | |
|
|
Poeme în catuse »» |
| |
Morminte dragi, lumina vie,
sporite ntr una an de an,
noi v auzim curgând sub glie,
ca un suvoi subpamântean!
Ati luminat cu jertfe sfinte
pamântul, pâna n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.
Radu Gyr, Imn mortilor ... »»
| |
|
|