|
|
| |
Din rănile si’nfrangerile noastre
intindem punte noilor destine
o punte de margean peste dezastre,
s’o urce pașii lumii care vine.
Cu orișicare rană care doare,
din orice răzvratire mai adâncă,
am pus o za pe piepturi viitoare
si-o spadă grea in maini ce nu sunt incă.
Iar dacă-am plâns, din lacrima măiastră
va crește-o mângâiere de mătase
pe care mâine unii au s’o lase
la alte frunți ce cresc din fruntea noastră.
Iar dacă’n noaptea smârcului și-a roatei
inchidem lanțuri, inima si rana,
din dăruirea noastră subterană
va crește pâine pentru foamea gloatei.
Radu Gyr, Ofranda
| |
|
|
|
|
|
| |
..." Ce au făcut rușii de 50 de ani încoace? Au luat Crimeea, Mica Tartarie, teritoriul Oczacovului, Cubanul, o parte a Georgiei, toată țara până la gurile Fasului. Ei, cănd n-au armele în mână, caută să cotropească pe tăcute și pe calea tratatelor."
(1806, însărcinatul cu afaceri francez la Constantinopol, Radu Rosetti, Actiunea politicii rusești în țările române. Povestită de organele oficiale franceze, Cartea Românească, 2002) | |
|
|
Poeme în catuse »» |
| |
Morminte dragi, lumina vie,
sporite ntr una an de an,
noi v auzim curgând sub glie,
ca un suvoi subpamântean!
Ati luminat cu jertfe sfinte
pamântul, pâna n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.
Radu Gyr, Imn mortilor ... »»
| |
|
|
