Colectivizarea agriculturii

Revolte anticomuniste ale țăranilor din Câmpia Română în 1948 Nicolae Videnie, Institutul Român de Istorie Recentă, București Memoria, Revista gândirii arestate Începutul anului 1948[1] a stat sub semnul loviturii de stat care a dus la "abdicarea" regelui Mihai și proclamarea Republicii Populare Române[2], acțiune comandată comuniștilor români încă de la impunerea guvernului Petru Groza de către "tătucul" Stalin[3]. Această lovitură de stat a arătat clar ce tip de dictatură se ascundea sub formula mult trâmbițatei și fals intitulatei "guvernări democratice"[4]. În realitate, acest de tristă amintire eveniment politic a încheiat trecerea succesivă de la "coaliția reală" a guvernării din cadrul Blocului Național Democrat (23 august 1944-6 martie 1945) și "coaliția falsă" a Frontului Național Democrat (6 martie 1945-30 decembrie 1947) la "regimul monolit" al partidului unic[5], realizat prin înghițirea Partidului Social Democrat în urma congresului "de unificare"[6] din 21-23 februarie 1948[7] și "autodizolvarea" celorlalte partide satelite: Partidul Național Popular la 6 februarie 1946, Frontul Plugarilor la 7 februarie 1953[8], Partidul național Liberal-Tătărescu în mai 1948[9].Instrumente ale represiunii la sate.   »» continuare O dramă aproape uitată si neînteleasă Convorbiri Literare Gheorghe I. FLORESCU Taranimea si puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România (1949-1962) , (Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi, eds., Cuvînt înainte de Gail Kligman si Katherine Verdery, Iasi, Editura Polirom, 2005, 502 p.), nu a fost gîndita ca o carte despre exproprierea taranilor prin colectivizare, pur si simplu, într-un interval precis delimitat, si de aceea este cu mult mai mult decît lasa a se întelege titlul ori chiar asteptarile acelora interesati de cunoasterea temei avute în vedere.   »» continuare Colectivizarea in Basarabia sovietica, 1944- '52 România Libera, Vineri 22 Iulie 2005 Vadim Pirogan, presedinte al Asociatiei victimelor regimului comunist si al veteranilor de razboi ai Armatei Romane din R. Moldova, delegat la Simpozionul de la Pitesti (septembrie 2004) din partea Basarabiei romanesti... La 28 iunie 1940 Basarabia romaneasca a fost ocupata cu forta de Uniunea Sovietica. Molotov, unul din conducatorii URSS, a mintit in fata lumii intregi, declarand ca "Basarabia e locuita in majoritate de ucraineni". Rusii au mintit ca intotdeauna, ei n-au respectat niciodata drepturile altor natiuni, au luptat mereu pentru acapararea de pamanturi straine si pentru suprematia imperiului lor. Din primele zile de ocupatie au inceput asupririle neamului romanesc. Oamenii nu doreau aceasta robie si se straduiau sa plece din URSS, din Basarabia si Bucovina ocupate acum. Asa, la Chisinau, la sectia de vize, veneau mii de oameni sa se inscrie legal, dorind sa paraseasca "raiul sovietic". Dar la fiecare pas li se puneau piedici. Unii incercau sa treaca ilegal noua granita, dar erau prinsi, aruncati in inchisorile sovietice, acum pline de detinuti politici. Din primele zile de ocupatie a inceput teroarea rosie. Oamenii care o viata intreaga s-au straduit sa-si injghebe o gospodarie, sa-si creasca copiii sa traiasca omeneste, acum erau arestati, deportati, alungati de pe pamanturile stramosesti. Aceasta tragedie a romanilor basarabeni va ramane in istorie ca o pata rusinoasa asupra acestei tari sangeroase cu regim totalitar comunist care a fost URSS.   »» continuare Cea mai mare tragedie a taranului roman: colectivizarea Liviu Tudoras, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 23 Asteptam in dimineata de 2 august a acestui an (1997 n.n.), in fata portii 2 a Exploatarii Miniere Lupeni, sosirea presedintelui Emil Constantinescu, care fusese invitat sa participe la aniversarea a 20 de ani de la greva minerilor din Valea Jiului, din 1 - 3 august 1977, aici, unde Ceausescu si comunismul au fost ingenuncheati si umiliti cateva zeci de ore. In ciuda unei ploi marunte, se adunasera de bunavoie cateva sute de oameni, mineri cu familiile lor, mult tineret si copii mici in bratele parintilor lor. Venisem mai devreme si am intrat in vorba cu doi mineri, dintre care unul s-a apropiat mai mult de dl.Cicerone Ionitoiu, cu care am venit aici pentru aceste manifestari. Cu cel de-al doilea mi-am impartit eu timpul de asteptare. Din vorba in vorba ne-am intors la anii blestemati care il adusesera aici.   »» continuare 6 martie 1945 - ziua în care a început distrugerea satului românesc si lupta cu tăranul Nicolae Constantinescu, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 26 În exceptionalul discurs de receptie la Academia Română din 29.V.1940 (vezi "Memoria" nr. 22), Liviu Rebreanu a făcut una din cele mai frumoase pledoarii pentru unitatea pământ - tăran - sat, pe care el o considera atunci ca fiind temelia fiintei noastre românesti. "Cine rupe această legătură sfântă," spunea el, "rupe de fapt sufletul tăranului român". Cu 3 ani mai înainte, la 5.VI.1937, si tot cu ocazia unui discurs de receptie la Academie (vezi "Memoria" nr. 8), Lucian Blaga aducea elogiu satului românesc, pe care îl considera o prezentă vie si nemuritoare. I-am citat pe acesti doi înaintasi fiindcă ei reprezintă nume de referintă în cultura noastră, oameni profund cunoscători ai originii spiritualitătii noastre, asa încât devine si mai grav ceea ce s-a întâmplat în ultima jumătate de secol, în care satul si tăranul român au suferit un proces de degradare care a început prin tăierea rădăcinii: a legăturii tăranului cu pământul.   »» continuare Partidul Bolsevic in lupta pentru colectivizarea agriculturii (1930-1934) Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 28 Multă lume nu stie sau nu-si mai aminteste că în anii '50 a început reeducarea, adică îndoctrinarea cetătenilor României, în vederea transformării acestora într-un "om nou", homo sovieticus, un individ care să aducă la îndeplinire fără a crâcni sau a cârti "indicatiile" venite de sus, de la Partid (partidul clasei muncitoare!). În cadrul acestei "operatiuni" s-a folosit, printre altele, un "manual", o adevărată "biblie" marxist-leninistă, o sinteză a stalinismului tradus din limba rusă si tipărit în sute de mii de exemplare, având ca titlu "Istoria Partidului Comunist (bolsevic) al Uniunii Sovietice" (curs scurt), destinat îndoctrinării cursantilor în cadrul învătământului politico-ideologic (obligatoriu!) la diferite trepte si niveluri. Acest "curs" trebuia studiat (adică citit, adnotat, conspectat si apoi comentat), capitol cu capitol, pagină cu pagină, punct cu punct, în cadrul lectiilor de învătământ politic.   »» continuare