Eroii Rezistenței

Politicienii au uitat de Elisabeta Rizea Ziua, 9 iulie 2007 -- Ani la rand, politicienii s-au folosit de numele Elisabetei Rizea in scopuri pur electorale * Casa in care locuieste fiica luptatoarei sta sa cada, iar in curand noul proprietar o va demola Elisabeta Rizea a fost una dintre victimele regimului comunist, ea fiind torturata ani in sir si condamnata apoi la moarte. Membru al legendarei rezistente din Muntii Muscelului, Elisabeta Rizea a murit in urma cu patru ani. Odata cu ea a disparut o parte din istoria contemporana a Romaniei. Dupa evenimentele din '89 politicienii s-au folosit de suferinta ei in scopuri pur electorale.   »» continuare Comemorare Liviu Cornel Babeș Asociația "15 Noiembrie 1987" va invita sa participați la comemorarea eroului martir Liviu Cornel Babeș, care va avea loc în data de 2 martie a.c., ora 10,30, pe Pârtia Bradu din Poiana Braoov. Ne reamintim, ca acum 18 ani, Liviu Cornel Babeș și-a dat foc, în vazul a sute de turiști, fluturând printre flacari o pancarta pe care scria: "Stop Murder, Brașov=Auschwitz". Era protestul disperat al acestuia fața de teroarea instaurata la Brașov dupa revolta muncitoreasca anticomunista de la Brașov. Ca în fiecare an, va așteptam alaturi de noi, cu o floare și o lumânare, la crucea ridicata lânga pârtie, chiar pe locul unde eroul s-a stins din viața, pentru a asista la slujba de pomenire închinata lui Liviu Cornel Babeș, cel care și-a dat viața pentru libertate, devenind un simbol al acțiunilor de protest împotriva regimului totalitar comunist. Menționam ca aceasta ceremonie de comemorare este singura acțiune în care Asociația "15 Noiembrie 1987" este implicata și ca invocarea numelui Asociației în alte manifestari este facuta fara acordul nostru. Președinte, Florin Postolachi, Telefon: 0745051746 Printul Ghyka, masura a dîrzeniei Rost, numarul 46, decembrie 2006 Printul Alexandru Ghyka, fost comandant legionar, fost sef al Politiei române si om cu 24 (*) de ani de închisoare politica, n-a fost - precum stramosul sau domn al Moldovei - consacrat de istoria românilor ca personalitate de referinta. Noi, cei care l-am cunoscut în închisoare însa, stim cine a fost Printul Ghyka, model de demnitate si de rezistenta anticomunista, de o corectitudine exemplara si o putere de suferinta pentru idealul sau de neînchipuit. Nimic nu l-a putut înfrînge. El a ramas Printul pîna la capat.   »» continuare Nou cuvânt către tineri Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa HRISTOS A ÎNVIAT ÎN INIMA TA! În Postul Mare al anului 1978, pe cînd era profesor la Seminarul Teologic din Bucuresti, preotul Gheorghe Calciu, fost detinut politic (1949-1964), a tinut în Biserica Radu-Vodă (sau pe treptele acesteia, cînd superiorii au înteles să i-o închidă), în fata elevilor seminaristi si a multor studenti de la institutele de învătămînt superior din Capitală ("calcistii"), sapte predici de un mare curaj mărturisitor (s-a putut vorbi de "demersul aproape sinucigas al predicilor incendiare rostite de Părintele Calciu-Dumitreasa" - Sorin Dumitrescu, în Transilvania, 1-2/1992, p. 17) împotriva demolatorilor de biserici si de constiinte. Fronda deschisă cu regimul comunist a dus, în cele din urmă, la arestarea si condamnarea sa (10 mai 1979). Eliberat sub presiunea forurilor internationale la 20 aprilie 1984, este silit să părăsească tara, stabilindu-se cu familia în Statele Unite, unde i se acordase cetătenia de onoare. Traduse si mediatizate în mai multe limbi străine, în tară predicile acestea au circulat "pe sub mînă" înainte de 1989, iar după aceea au fost publicate în mai multe periodice postdecembriste. În 1996, la Editura Anastasia, au fost editate si în volum, sub titlul Sapte cuvinte către tineri.   »» continuare Ion Gavrilă Ogoranu Anul acesta, 2006, a plecat din rândurile noastre incă un om iubitor de neam, de pământul strămoșesc, vestitul luptător al rezistenței comuniste din România-Ion Gavrilă Ogoranu. "Craiul Carpatilor" așa l-aș numi eu pe acest om, pe care l-am cunoscut la Simpozionul de la Pitești, organizat de Profesorul Ilie Popa și cunoscutul Aristide Ionescu, in fiecare an datorită unor oameni cu suflet mare. Venea aici in fiecare an să-și spună durerile și să-și pomenească prietenii de suferințe, de acei martiri eroi căzuți in lupta impotriva dușmanilor României. Era un bătrânel mijlociu, incărunțit de vremuri și nevoi, dar avea o privire blândă care te impresiona când te gandeai prin câte a trecut. Și-a păstrat omenia până la sfârșit cu toată urgia prin care a trecut. A fost inmormântat la 4 mai 2006 in cimitirul comunei Sântimbru, satul Galtiu, jud. Alba. A fost lume multă dar ca aproape intotdeuna au lipsit reprezentanții autorităților. La fel a fost și in 2004, cînd a decedat Elisabeta Rizea din Nucșoara-Muscel, o Ecaterina Teodoroiu a neamului nostru.   »» continuare "Un sfert de secol de la S.L.O.M.R." Academia Civica a organizat vineri, 30 aprilie 2004, o dezbatere documentara despre Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Romania, infiintat in urma cu 25 de ani de dr. Ionel Cana si de un grup de intelectuali si muncitori. La doi ani dupa suprimarea grevei minerilor din Valea Jiului si a miscarii declansata de scriitorul Paul Goma, S.L.O.M.R. a difuzat in toata tara un program de revendicari si a reusit sa stranga peste 2000 semnaturi de adeziune din cele mai diverse medii si zone geografice, ramanand un simbol al incercarii romanilor de a se opune monopolului statului totalitar. Vorbitorii: doctorul Ionel Cana, muncitorul Vasile Paraschiv, Gratiana Popescu (sora a sindicalistei Carmen Popescu) si Mara Stefan au evocat momente ale infiintarii sindicatului si ale destramarii sale de catre Securitate, prin concedieri, arestari, condamnari si expulzari. Inginerul Gerhard Nikolaus Kneip a descris printr-o scrisoare trimisa din Germania cum s-a format S.L.O.M.R. la Timisoara. Cicerone Ionitoiu, dr. Ion Vianu si Victor Frunza au vorbit despre ecoul sindicatului in tara si in strainatate, un rol deosebit in unificarea miscarii avand emisiunile "Europei Libere". Dr. Ionel Cana - care detine o bogata arhiva a sindicatului - a exemplificat cu inregistrari ale acestor emisiuni.   »» continuare Omagiu pentru Carmen Popescu La 24 ianuarie, dupa o grea suferinta, s-a stins din viata, la New York, disidenta CARMEN POPESCU. Nascuta la 4 octombrie 1943, Carmen Popescu a aderat, la 5 martie 1979, la Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Romania (SLOMR), infiintat la inceputul aceluiasi an, cu cateva luni inainte de aparitia "Solidaritatii" in Polonia, dar care a fost lichidat in scurt timp de organele represiunii comuniste, prin arestarea liderilor lui. La 10 martie '79, Carmen Popescu este interogata pentru prima oara de Securitate, fiind apoi supusa unui lung sir de perchezitii, anchete, filaje. In noiembrie '79, in preajma congresului PCR, este arestata pe strada de Securitate si executa 4 luni de inchisoare. Dupa un an de la eliberare, la 15 mai 1981, este din nou arestata si condamnata de Tribunalul Militar Bucuresti la 6 ani inchisoare pentru propaganda impotriva oranduirii de stat. A probat un curaj si o fermitate inimaginabile in fata tortionarilor, criticand vehement politica si practicile statului totalitarist. In cei doi ani si trei luni de puscarie comunista, din care unul l-a executat singura intr-o celula la Jilava, a facut, in diferite perioade, peste 160 de zile de greva a foamei (una dintre ele fiind un record - 54 zile neintrerupt), ca protest la regimul bestial din penitenciarele comuniste. Dupa 1990, s-a implicat in sprijinirea ong-urilor care se ocupau de apararea drepturilor omului si a dorit sa se repatrieze, dar cererile adresate oficialilor romani de a-i repartiza o locuinta n-au primit raspuns. "Ce-nseamna vointa unui popor care nu se defineste ca atare? Aproape ca mi-e frica sa gandesc la un viitor care e deja trecut. Nu vad nicaieri puritate, buna-credinta, demnitate, ci o goana dupa putere, capatuiala - microb de altfel de necombatut", scria Carmen Popescu despre Romania anilor '90. Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Ziua, 11 februarie 2004 Un martir făgărășean: Părintele Ioan Ghindea Părintele Ion Ghindea s-a născut la 4 iunie 1908, în Ucea de Sus, jud. Făgăraș (azi jud. Brașov) în familia lui Gheorghe și Paraschiva Ghindea. După absolvirea școlii primare, urmează Școala normală de 7 ani din Sibiu, cu examen de calificare ca învățător, apoi cursurile Academiei Teologice din Sibiu. Se căsătorește și este hirotonit ca diacon la 5 martie 1935, iar la 7 martie același an ca preot, de către arhiereul-vicar Vasile Stan, pe seama parohiei Zdrapț, jud. Hunedoara. Ulterior, este transferat la parohia Drăguș, jud. Făgăraș, unde în 1941 era semnalat ca "administrator parohial". Aici avea să slujească până la arestare. Nu a avut copii.   »» continuare Figurile rezistenței anticomuniste Există o catholită, cum ar diagnostica Noica maladia culturii române, predispusă adeseori la spiritul funebru, prin care se încearcă revigorarea unui spațiu intelectual. Cu alte cuvinte, există la noi această "cultură a parastasului" de care vorbea și Andrei Pleșu, prin care ne redescoperim valorile, modelele, trecute altfel sub o tăcere suspectă. Plecarea dintre noi, cu o discreție desăvârșită, a unuia dintre ultimii mohicani ai rezistenței anticomuniste, Ion Gavrilă-Ogoranu, cel care a pus în alertă Securitatea comunistă între 1948-1976, prin organizarea unui puternic front de rezistență armată în Făgăraș, a redeschis Cutia Pandorei. E bine ca măcar în aceste momente triste pentru omenia românească, publicul să iasă din starea de ignoranță, în care a fost sistematic ținut, dar în care s-a și complăcut, și să afle despre ceea ce a însemnat salvarea onoarei unei națiuni din iadul comunist.   »» continuare Celebrul Walesa vine la Cluj! de Tudor STIRBU. Clujeanul, 20 Ianuarie 2005 Lech Walesa, legendarul lider al Sindicatului "Solidaritatea" (Solidarnosc) și fost președinte al Poloniei, va face o vizită în România, însă nu la București, ci la Cluj. Walesa și-a exprimat intenția de a veni aici pentru a se întâlni cu Iulius Filip, fost deținut politic, condamnat de regimul comunist la 8 ani de temniță grea. Walesa a făcut această declarație pentru ziariștii de la cotidianul "Gazeta Wyborcza", după ce a aflat de la ei că, în 1981, când în România domnea teroarea, Iulius Filip a trimis o scrisoare de adeziune la "Solidaritatea" și că, imediat după aceea, a fost condamnat la temniță grea, scrie cotidianul ZIARUL CLUJEANULUI (ZC), în ediția sa de joi, 20 ianuarie. CLUJEANUL online vă prezintă integral acest material.   »» continuare Iulius Filip "Mîndria de a fi român" , de Liviu ANTONESEI România, liberă in viitor, 5.09.2005 Nu am trăit de multe ori sentimentul pe care îl evoc în titlu. Prima dată, s-a întîmplat în 1968, cînd trupele Pactului de la Varșovia au ocupat Cehoslovacia, plecată în căutarea libertății, ocupație la care România n-a participat. Mai mult, a condamnat actul. Sigur, nu aveam atunci decît 15 ani și n-am putut descifra dedesubturile actului lui Ceaușescu. Dar n-au reușit acest lucru nici românii adulți și nici măcar experimentații politicieni, analiști și jurnaliști occidentali, așa că mi se poate ierta asta. Pînă și vigilentul Paul Goma a intrat atunci în partid, iar alți foști deținuți politici ajunseseră să-l accepte, ba chiar să-l glorifice pe Ceaușescu! A doua oară, aceată mîndrie legată de naționalitate a fost provocată, desigur, de cele cîteva zile de grație din decembrie 1989 și ianuarie 1990. Au fost însă suficiente "scena de pe tanc", anunțul despre participarea FSN-ului la cele dintîi alegeri libere, fapt ce contrazicea toate afirmațiile anterioare, și prima "vizită" a minerilor, ca să mă liniștesc. Credeam că subiectul mîndriei naționale este unul clasat în ce mă privește. Nici nu-mi imaginam că ar mai putea apărea vreun alt motiv de mîndrie de acest fel - cel puțin nu atît timp cît mai urma să mă aflu eu pe acest pămînt.   »» continuare Iulius Filip Demascarea călăilor de Tudor STIRBU . Clujeanul, 16 Ianuarie 2004 Pe masa din modesta cămăruță unde locuiește, Iulius Filip ține câteva iconițe și crenguțe de brad, alături de drapelurile României, Statelor Unite și Uniunii Europene... 55 de cadre ale Securității și 25 de prieteni, colegi și vecini l-au "turnat" pe clujeanul Iulius Filip Iulius Filip. Un clujean care apare extrem de des pe listele care deconspiră, timid, o mică parte dintre cei care au făcut poliție politică în România. Pentru a-l "lucra" pe dizidentul Iulius Filip - care avea numele de cod "Fodor" -, statul comunist a mobilizat o armată impresionantă: 55 de cadre ale Securității și 25 de informatori. Dosarul de urmărire informativă arată că Securitatea a țesut o rețea de informatori care raportau tot ce se mișca în casa familiei Filip: colegi de serviciu, prieteni, vecini și chiar colegi de celulă, și ei condamnați politic!   »» continuare Comemorare Ion Gavrila Ogoranu Ion Gavrila Ogoranu, liderul Rezistentei Armate Anticomuniste din Muntii Fagarasului intre 1948 si 1957 si fost presedinte al Partidului « Pentru Patrie » a fost comemorat, la trei luni dupa plecarea sa dintre noi, duminica, 23.07.2006, la Manastirea Sambata de Sus, in prezenta unei asistente de circa 500 de persoane, provenind din toate zonele tarii. Actiunea, organizata de Partidul « Pentru Patrie » (P.P.P.) si Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Fagaras, se inscrie in traditionalul memorial al luptatorilor anticomunisti fagaraseni. Slujba de pomenire a fost oficiata, intr-o atmosfera solemna, de un sobor de preoti din cadrul Manastirii, dar si de preoti din diferite zone ale tarii. S-a remarcat prezenta preotilor fosti detinuti politici Alexandru Capota (Galati) si Ioan Bogdan (Sibiu). Dupa slujba de pomenire, personalitatea si lupta lui Gavrila Ogoranu au fost evocate de unul din ucenicii sai, tanarul Coriolan Baciu, vicepresedinte al P.P.P.. Au mai vorbit d-l Virgil Totoescu, presedinte interimar al P.P.P., parintele Bogdan si profesorul Constantin Bucescu, fost detinut politic. Intreaga asistenta a intonat « Imnul luptatorilor cazuti », aducand un salut celor comemorati. Pe tot parcursul zilei, in aripa de est a incintei manastirii, pelerinii au putut viziona o expozitie de fotografii intitulata "Mosu' la Sambata" ("Mosu'" era porecla lui Ion Gavrila, data de camarazii sai de lupta), realizata de Gheorghe Atanasescu (Slatina). Florin Dobrescu; 0723.604.649; buciumul@yahoo.com Sprijinitorii "haiducilor", în lupta cu Securitatea Intre cele mai importante grupuri de rezistență armată împotriva comunismului, cel din munții Făgărașului, condus de Ion Gavrilă, a însemnat nu numai lupta unor tineri curajoși ci a unei întregi regiuni. Spre deosebire de alte grupuri de acest fel, membrii săi proveneau din sate diferite. Prietenii și familiile acestora erau verificate prin mijloace tehnice, urmăriți pas cu pas și percheziționați frecvent. Pentru a divulga ascunzătorile celor ce rezistau în munți erau amenințați, bătuți și torturați de Securitate. Marea majoritate se cunoșteau din anii de liceu (Liceul "Radu Negru" din Făgăraș), unii dintre ei făcând parte din organizația tineretului legionar Mănunchiul de prieteni. Într-un raport al Securității din perioada ianuarie 1953- mai 1954 rezistența făgărășeană era clasificată ca fiind cea mai periculoasă din țară pentru motivul că "era formată din elemente intelectuale tinere, foști membri ai mișcării legionare și în activitatea ei a găsit teren prielnic de a se menține deoarece pe raza Raioanelor Făgăraș, Sibiu și Agnita, elementele dușmănoase sunt în număr destul de mare.   »» continuare Ion Gavrilă povestasul Nu prea înalt, dar foarte îndesat, cu mișcări sigure și iuți, în ciuda anilor ce-i albeau în plete, iscodind lumea cu ochi albastru-rîzători, de o șiretenie fără răutate, ca unul îndelung vînat și niciodată prins, ținîndu-și capul sus și pieptul înainte, nu cu ocoșenie, ci cu un fel de maiestate firească, amestec de voievod și de haiduc rătăcit prin vaviloane - Ion Gavrilă Ogoranu (1 ianuarie 1923 - 1 mai 2006) era demult o legendă vie a rectitudinii și a dîrzeniei românești de altădată. Mi-l amintesc umblînd, acum vreo douăsprezece veri, prin Paris ca prin Munții Făgărașului, drept fără ostentație, cu pas răzbit, ca un patriarh răsărit din uitare; trecătorii, deveniți parcă deodată sfioși, îi fereau calea de departe, cercetîndu-l cu un fel de admirație mută și reverențioasă, ca și cînd l-ar fi recunoscut fără să-l cunoască, nu după nume, ci după soi, așa cum simte jigania la om... (Trupul supt de cancer din copîrșeul de la Galtiu - ultima lui imagine pe răbojul acestei lumi - n-a fost decît o glumă proastă a firii stricăcioase, și pe care memoria refuză s-o rețină…)   »» continuare Un omagiu lui Ion Gavrila-Ogoranu Ce a fost acest om, daca nu ultimul Voievod român tradat de semenii sai, dar înconjurat cu dragoste de oastea sfînta si tacuta, de brazi frînti, dar neîndoiti? Crescut parca dintr-o stînca din Carpatii care l-au aparat, figura lui avea ceva maret, de dac încrestinat ce sta cu spatele la istorie, dar cu fata la vesnicia neamului. Sa ne bucuram ca am fost contemporani cu el si sa ne rusinam ca el n-a vrut sa fie contemporan cu noi. Dumnezeu sa-l odiheneasca si sa-l aseze lînga ai lui, cei care, refugiati în munti, cu arma în mîini, au tinut loc de poporul român. Vor coborî si ei odata printre noi, ca sfinti în biserici, si uitîndu-ne la ei, vom sti ca sînt ferestrele neamului nostru catre Dumnezeu. Dan Puric, Rost, numarul 40-41, iunie-iulie 2006 Mausoleul anticomunist geme de eroi anonimi Claudiu Tarziu, Cotidianul, 8 mai 2006 Argument "Am 28 de ani si mi-as fi dorit sa pot stringe mina acestui om. Din pacate, nu am stiut niciodata de acest mare om; citesc pentru prima data despre el." Acesta este mesajul scris de forumistul Alexfin pe pagina de Internet a "Cotidianului", la articolul despre moartea lui Ion Gavrila-Ogoranu, figura emblematica a rezistentei anticomuniste armate. Dosarul "Intelegi mai mult" de azi este un raspuns pentru Alexfin si pentru toti tinerii care nu stiu mai nimic, sau chiar nimic, despre rezistenta armata anticomunista.   »» continuare Omagiu Ion Gavrila Ogoranu La 1 Mai 2006, orele 21, a trecut la Cele Vesnice luptatorul anticomunist Ion Gavrila Ogoranu, cel care a condus timp de 7 ani grupul de rezistenta armata din Muntii Fagarasului (versantul nordic), luptand cu arma in mana impotriva batalioanelor Securitatii din 1948 si pana in 1955, pentru Libertatea si Demnitatea Romaniei. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! S-a născut în anul 1923, într-o familie țărănească cu 6 copii, în satul Iași-Făgăraș. A urmat Liceul "Radu Negru" din Făgăraș, unde a făcut parte din Frăția de Cruce "Negoiul". Și-a executat stagiul militar la vânătorii de munte, Școala Militară Abrud și Câmpulung-Muscel. Combatant pe front până la alungarea armatei maghiare din Munții Apuseni. În 1941 a fost condamnat la temniță de regimul antonescian. În 1945 era student în centrul Universtar Cluj, la Facultatea de Agronomie, și în paralel la "Academia de Înalte Studii Economice" Brașov. A acționat în organizațiile anticomuniste studențești din Cluj. Participant la greva studențească din 1946 în calitate de vicepreședinte al studenților de la Agronomie. Participant la pregătirea Rezistenței Armate Anticomuniste promovată de partidele istorice, de Mișcarea Legionară și de ofițeri ai armatei române. Începând din 1948, împreună cu alți studenți, ofițeri și elevi, a organizat "Grupul Carpatin de Rezistență Națională Armată" din Munții Făgărașului.   »» continuare Romania nepasatoare isi mai ingroapa un simbol: Ion Gavrila-Ogoranu. Ultimul sef al unui grup de luptatori anticomunisti din munti. Claudiu Tarziu, Cotidianul, 3 mai 2006 Ion Gavrila a fost cosmarul Securitatii pentru aproape 30 de ani. Student la Agronomie in Cluj si la Stiinte Economice in Brasov, Gavrila s-a aruncat in lupta anticomunista inca din 1946. A fost unul dintre liderii grevei studentesti de la Cluj, din 1946, apoi a lucrat la constituirea unor nuclee de rezistenta impotriva regimului de ocupatie sovietica. Inainte de a-si lua licenta in agronomie, in primavara lui 1948, cind au inceput marile arestari, Gavrila s-a refugiat in Muntii Fagarasului, impreuna cu alti citiva camarazi. Ei au constituit "Grupul Carpatin de Rezistenta Nationala Armata", condus de Gavrila - om cu experienta razboiului, in care participase in 1944 ca voluntar. Grupul Gavrila, care nu a numarat niciodata mai mult de 30 de barbati, a avut zeci de lupte cu trupele de Securitate pina in 1955, cind a fost lichidat. Dupa cum o arata documentele Securitatii, impotriva "bandei Gavrila" au fost declansate peste 100 de atacuri. Soldatii Securitatii nu au dat insa piept cu "partizanii" de fiecare data, caci acestia reuseau sa se retraga din zona la timp.   »» continuare A murit ultimul haiduc Ziua, 3 mai 2006 Luptatorul anti-comunist Ion Gavrila Ogoranu s-a inaltat la ceruri la 1 mai, orele 21, la varsta de 83 de ani. Ion Gavrila Ogoranu a condus timp de 7 ani de zile, intre 1948-1955, un grup de rezistenta armata impotriva comunismului in Muntii Fagaras. Ion Gavrila Ogoranu s-a nascut in anul 1923 in Fagaras, a urmat Liceul "Radu Negru" si Facultatea de Agronomie de la Cluj. In anii imediat urmatori ocuparii Romaniei de catre armata sovietica, Ion Gavrila Ogoranu a fost activ in mai multe organizatii studentesti organizand proteste anti-comuniste. Autoritatile comuniste l-au condamnat in contumacie, in 1948, la 15 ani de inchisoare. In 1951 a fost condamnat la moarte in contumacie de catre tribunalul orasului Stalin (Brasov). Dupa spargerea grupului de rezistenta anti-comunista din Muntii Fagaras, Ion Gavrila Ogoranu a stat ascuns timp de 21 de ani la Anca Sabadus - care ulterior i-a devenit sotie - in comuna Galtiu, judetul Alba, fiind cautat cu inversunare de Securitate. A fost arestat la Cluj in 1976 si anchetat timp de 6 luni de Securitatea Bucuresti, fiind salvat doar de interventia presedintelui Nixon. Unul dintre ultimii luptatori impotriva comunismului va fi inmormantat maine, la ora 13.00, in satul Galtiu, din judetul Alba.   »» continuare Ogoranu, in ogor Claudiu Tarziu, Cotidianul, 5 mai 2006 Partizanul Ion Gavrila-Ogoranu a fost inmormintat ieri. Autoritatile de la cel mai inalt nivel nu au binevoit sa participe. Ultimul Sef al unui grup armat de luptatori anticomunisti, Ion Gavrila-Ogoranu, doborit de o boala fara leac pe 1 mai, la 83 de ani, a fost ingropat ieri, in cimitirul satului Galtiu din judetul Alba. Trupul neinsufletit al lui Ogoranu a fost depus timp de trei zile in biserica din sat, in care slujesc deopotriva ortodocsi si greco-catolici. La sicriul sau au facut de garda, in schimburi de cite 20 de minute, fosti detinuti politici, urmasi ai luptatorilor din munti si tineri care l-au cunoscut pe badia Gavrila, cum il numeau. La intrarea in biserica au fost arborate doua drapele tricolore, asa cum si-ar fi dorit si Ion Gavrila, care a facut proba patriotismului cu arma in mina.   »» continuare »Eroi ai rezistenței armate anticomuniste din Munții Babadagului, Dobrogea